J
Doar ce am sărit din pat și am înhățat laptopul, cu riscul de a fi mâine
toată ziua un zombi - deci fiți
îngăduitori - habar n-am ce o să iasă.
|
Graffiti într-un oraș pașnic precum Curitiba |
Mi-am dat eu seama în timp ce încercam să adorm că lunile astea, ultimele,
au fost așa ca o vacanță bine meritată după 2 ani de, bine hai să spunem
ultimii 3 ca să fim onești, de .... păi de învățat și crescut și plimbat și învățat
și mutat din țară în țară, de învățat din nou, de stresat că de!..., de făcut
față unor valuri de emoții atât de diferite și contradictorii care de multe ori
nici măcar nu s-au sinchisit și ele să vină pe rând ci se găseau în același
moment să tragă în direcții opuse.
Și am o întreagă listă ca să înțelegeți de la ce a făcut pauză ființa asta
care poate că pentru marea majoritate nu a făcut decât să se plimbe și să o țină
din petrecere în petrecere:
|
Ploaia și frigul din Belgia |
- Teamă,
alergat, mutat, frică, nopți de plâns, atac de panică (sau început de atac
de panică atunci când fix cu o seară înainte să plec în Brazilia am dat
nas în nas cu o persoană cu care se pare că nu eram pregătită să mă
intersectez);
- nou
(luat de la capăt din nou și din nou și din nou și din nou .....)
- stres,
mult stres (care vine la pachet cu noul și cu starea de incertitudine pe
care o aduce noul) și reacții la stres ale organismului (uneori nu foarte
plăcute);
- întrebările
alea basic: ce mănânc azi? unde dorm mâine? - care spre rușinea mea
(sau fericirea mea) până la acești ultimi 3 ani nu au existat pe lista de întrebări/frământări;
- finanțe,
cum îmi drămuiesc finanțele ca să îmi ajungă de la o bursă la alta? - că
na, sunt o persoană independentă care vrea să demonstreze că se
descurcă și singură; și nu trebuie să ceară mamei ajutor taman
pentru bani;
- trăit în
fiecare zi, timp de vreo 7 luni jumate cu întrebările eu mă întorc diseară
acasă? întreagă? am și azi noroc sau mă trezesc în cel mai bun caz doar cu
un cuțit la gât?
- To be
or not to be Brasil? Ah ah. Aș putea face un alt post în care să povestesc
de câte ori m-am hotărât să merg în Brazilia și de câte ori m-am răzgândit
- dor,
mult dor
|
Prin Brasília |
Da' nu mă plâng! Astea sunt doar niște stări/ emoții pe care le experimentăm
cu toții de-a lungul vieții, sau poate doar pe unele. Știu că sunt norocoasă și
că putea să fie mai rău. Știu că e ușor să le scriu acum și pentru voi să le
citiți și să spuneți ce-s mă bazaconiile astea? pentru asta te-ai stresat tu?
dar experimentați-le pe pielea voastră timp de 3 ani încontinuu și mai vedem după
ce basme povestim. J Ne obișnuim adesea
să prezentăm doar partea draguță a poveștii dar în spate lucrurile nu sunt
chiar așa de roz. Surprinzător, și nu prea, mi-am luat destul de multe învățăminte
din părțile negative ale poveștii, chiar mai multe decât din cele roz.
|
ECOTUR în 2013 |
De ce tot zic 3 ani când master-ul a fost doar de 2? pentru că la final de
2012 am început efectiv să lucrez pentru obiectivul acesta. Ideea încolțise de
ceva vreme dar era tare ignorată de o Nadia aflată în zona aia de confort călduță.
Și acum țin minte cum fix în perioada asta a anului eu alergam pe la centre de
traducere, după acte și scrisori de recomandare, scriam scrisori de motivație și
cu 2 ore înainte să plec în munți pentru Rev' mi-am trimis aplicația. A urmat
un 2013 în care a trebuit să trec atât de probele de admitere cât și de mine. Și
sinceră să fiu partea cea mai grea a fost să trec de mine. Să îmi mențin hotărârea
de a pleca și atunci când prietenii îmi spuneau "cum măi și pleci tu 2
ani?" și când zona de confort spunea "e hai doar e călduț! N-ai înnebunit
să renunți tu la tot? în organizație încă faci lucruri și uite și tu ce ditai
proiectul coordonezi; de la job vin bani ok și nici bătăi de cap nu ai; și pe lângă,
uite că mai apar și persoane noi și interesante in your life! hai nu da cu
piciorul la toate astea pentru obiectivul ăsta al tău taman acum!"
Despre anul 2013 am mai povestit aici și aici, iar despre 2014 aici și aici iar despre Brazilia am cam rămas cu restanțe dar tot găsiți ceva cât de cât aici și vin și restul posturilor așa ușor ușor în funcție de inspirația de la ora 2:30 noaptea.
Și acum să ne întoarcem la pauza de care spuneam, au fost 3 luni iar cei care mă cunosc o să se uite strâmb și o să mă invite să definesc cuvântul pauză pentru că numai a pauză nu arată. Dar ....
|
Constanța |
Octombrie a fost despre zâmbete și fericire; reconectat cu prietenii; vizitat locuri dragi; Sibiu; bălăurit; zile de naștere; sărbătorit cei 27 de ani acasă alături de oameni faini și dragi; zile cu soare; bucurat de ploaie; citit; comemorando o amor (unii au fost ceruți, alții s-au măritat); bucurat de vremea perfectă de mers cu trenul; început activitatea în Universitatea Alternativă; family time; chill-uială; seri la IFB cu vin; dansat de nebună că dacă tot n-am învățat eu samba în Brazilia tot s-a lipit ceva de mine :)); atelier de upcycling (ca să sune cât mai fancy); profitat de free hugs la Romană. J
|
Herăstrău - încă un finish |
Noiembrie a început cu un superb apus de soare și cam despre asta a fost - multe finish-uri; s-au terminat multe etape; walk away; leave some space; make love not war; autonomie; franceză; multe conversații telefonice în toate limbile posibile; reuniuni; citit- mult citit; discuții pe canapea și bomboane ascunse; luat pauză de la căutările de mecanic (well chiar și pentru doar 2 săptămâni); povești; scos pantofii cu toc de la naftalină; CS din nou, București; momentul ăla când o persoana pe care o super admiri rămâne în sală să te asculte iar la final vine să te felicite iar tu ești așa onorată și pentru simplul fapt că ai prezentat la același event cu ea; când chiar ești „dinozaur”
|
Obiectivul dat jos de pe ușă |
Decembrie - a început și este despre curățenie și eu. Curățenie la propriu - spre bucuria mamei- cât și la figurat - spre bucuria mea pentru că gata cu pauza și cele 3 luni de vacanță. După 3 ani de lucru, cu bucuriile și învățămintele aferente, am dezlipit „obiectivul” de pe dulap; acum este un spațiu gol care așteaptă să fie completat cu un nou obiectiv și cu resursele aferente; deci este despre imaginație și liber la visat; la visat măreț frumos și colorat. E despre a închide un capitol și normal a deschide altul - sau măcar pregătit drumul pentru un alt capitol. Este despre un „mine” aflat în construcție.
Iar în cazul în care or să apară momente din lista prezentată mai sus..... well e de ținut minte măcar două lucruri:
„ Sometimes your only available transportation is a leap of faith„
Margaret Shepard
și
„ Tudo na vida tem um começo,um meio e um foda-se„ - de pe net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu