Campo Grande - Mato Grosso do Sul

    Zbor cu escala în São Paulo, pământ cărămiziu cât vezi cu ochii din avion, terenuri agricole care par că nu se mai termină și o căldură înăbușitoare - welcome to Camp Grande!

20 și ceva de zile locuit în hostel cu ceilalți 4 STeDe (singurii care ne-am încumetat să venim în Brazilia) și suntem toți în aceeași camera, vă închipuiți ce încântare :)))

Ce facem noi în Campo Grande? Nici noi nu prea știm. Hai să spunem că devenim studenți cu acte în regula în Brazilia, deși.... Vizităm facultatea, departamentele cu șerpi și cele de medicină veterinară, ne pierdem prin oraș cu autobuzul. Frate, chiar că e grande acest campo, cum să faci o oră cu autobuzul și să fii încă în oraș?

O săptămână și un pic am avut cursuri de portugheză, cel mai draguțe au fost clasele de practică :) Capoeira  - atât practică cât și roda, gastronomie locală, turul orașului în autobuz (de data asta ăla turistic), vizitat muzee, prin magazinele din shopping, samba night. I-am cunoscut și pe cei de la NEPPI (Núcleo de Estudos e Pesquisas das Populações Indígena). Aproape ne-a luat valul când a dat o mică ploicică de vară și să ne înțelegem Campo Grande e un oraș din ăla cu șosele imense, nu te ia valul asa ușor.

E interesant cum poți găsi atâtea contraste într-un singur loc, în centru ai impresia că ești în buricul civilizației când vezi blocurile, magazinele cu prețuri de Paris, shopping-ul cu ditai Carrefour-ul sau ai senzația că ești în Texas (ala pe care îl vezi în filme) din cauza planificării urbane și a accentului pe care îl au.  Dacă mergi 15 minute asa mai la nord spre campusul facultății începi să vezi terenurile agricole, pământul roșiatic, ferme micuțe și sărăcăcioase sau terenuri mega întinse cu soia sau porumb. 

Persoane cu pălărie și cizme de cowboy și copii care exersează aruncatul lasoului nu ar trebui să ți se pară un lucru dubios. După care jeepurile, Daciile (da, da, Duster, Stepway sunt mai ceva ca în Ro, doar ca sunt vându-te cu sigla Renault și nu cu sigla Dacia)  și mașinile de teren sunt la ele acasă. Prin câteva parcuri, capivara  se plimba ca la ei acasă, pe drum nu o sa vezi indicatoarele alea cu "Atenție căprioare" :))) ci normal cu alte animale care pot să-ți sară în fața mașinii, și deși nu o să vezi asa ceva în caz că ar apărea și un crocodiluț nu cred că ar fi panică.

Normal, nemaifiind la ocean, căldura e îngrozitoare, și e prima oara când am văzut crema cu SPF 100. Vezi și multe case, nu doar blocuri, și aici, deși ești la mega depărtare de Rio, și lucrurile sunt mult mai pașnice, tot vezi peste tot gardurile electrice din sârmă ghimpată. Și da, ce atâta deodorant și parfum :))) spray-ul de țânțari se poartă în Campo Grande.

Dar cel mai drăguț lucru a fost excursia - field trip-ul - de 7 zile prin Mato Grosso do Sul. Deci începem.

Ziua 1 - Am început-o în Campo Grande luând cunoștință cu proiectul PAIS (PRODUÇÃO AGROECOLÓGICA INTEGRADA E SUSTENTÁVEL) Și punând întrebări de genu "bine bine, eco, bio, zi cum vrei, dar semințele? alea de unde vin?" eh..... apoi ne-am îndreptat spre Miranda pentru că urma să ne petrecem restul zilei într-o așezare a populației indigene.

Ne-au întâmpinat atât de drăguț și după ne-au pus pe fiecare să spunem câteva cuvinte despre noi și așa de bun venit - deci mega panică trebuie să vorbim în portugheză. Și da totul a fost în portugheză, (doar noi între noi, ăștia studenții - vorbeam în engleză și cu profa noastră în franceză)

Apoi ne-am strâns la umbră și am început să povestim - bine noi mai mult să ascultăm - subiecte precum probleme legate de pământ, de educație, cultură și pierderea tradițiilor. Am mâncat niște fructe mega ciudățele, lipicioase și ațoase al căror nume nu-l știu și, cum în Mato Grosso do Sul este foarte popular tereré-ul (un fel de ceai rece - adică ai un vas așa cam ca o cană plină cu diferite ierburi peste care se toarnă apa rece, și ai un fel de pai prin care bei, și trebuie sa termini tot înainte să înapoiezi cana, iar ultimele sorbituri trebuie să fie din acelea zgomotoase pentru că altfel se consideră că nu ți-a plăcut) eh m-am simțit ca și cum am fuma pipa păcii. 

Seara au organizat pentru noi câteva jocuri drăguțe după care noi a trebuit sa ne retragem pentru că a doua zi plecam devreme mai departe. Pentru dormit aveam niște saltele gonflabile aduse de acasă și cică să dormim afară pe prispa casei. Copii când au văzut saltelele normal ca au început să țopăie pe ele, și una a cedat :)) a fost mega amuzant, apoi ne-am certat între noi care să doarmă în hamac, iar când într-un final să mergem la somn au găsit în apropiere un șerpișor, hmmmm da deci să dormim - ne-am dat cu o tonă de spray anti țânțari dar n-am rezistat, până la urmă așa unu câte unu am cedat și am intrat în casă unde normal că ne-am continuat somnul pe jos în "sufragerie". Dar să spunem că și câinele care era pe acolo și lătra în mod continuu și în special Renato (care sforăia de mama focului) au avut o contribuție destul de mare în dezertarea noastră din a dormi afara.

Ziua 2 - noi plecând spre Pantanal în timp ce în comunitatea indigena era sărbătoare și alte persoane veneau să se alăture. Noi ne-am petrecut ziua pe drum, după care am intrat în rezervație. Să ne înțelegem Pantanalul e așa aproape cât România, un picuț mai mic dar pe acolo..... și se întinde atât în Brazilia cât și în Bolivia și Paraguay. Am fost cazați la Pausada Santa Clara iar seara ne-am alăturat plimbării nocturne prin zonă. Nu am avut noroc să dăm nas în nas cu prea multe animale, crocodiluți, un șerpișor, țânțari, tarantule, un tucan. Înainte de somn am alergat juma de oră să prindem broasca ce țopăia la noi în cameră.

Ziua 3 - Corumbá și multe vizite la partenerii Universității: Muzeu de História do Pantanal, Estação Natureza Pantanal, Instituto Moinho Cultural - un proiect transfrontalier  (Corumbá e situat la 10 -15 minute de granița cu Bolivia), Casa Vazques - care este o minune arhitecturală, situată foarte aproape de râu (Rio Paraguay)

Ziua 4 - a fost despre Bolivia. Am trecut granița dar normal ca totul a început foarte draguț cu un protest la graniță deci au închis frontiera, iar microbuzul nostru a apucat-o pe alt drum așa prin nowhere, rătăcindu-ne prin pustiu :))) - și aici aveam programate multe vizite și discuții cu tot felul de asociații de turism pentru a ne familiariza cu mediul și realitatea locală.  Dar ce am reținut eu din toate astea au fost că am testat supa de piranha, carnea de crocodiluț și ceva mâncare boliviană de la care m-a cam durut stomacul. Asta nu pentru ca sunt eu superficială, dar după cum deja v-am spus era o zi de proteste așa că multe chestii erau închise - chiar am avut mare noroc că au redeschis frontiera. 

Ziua 5 - Bonito, un oraș cunoscut pentru turismul din zonă. Așa că în prima parte a zilei asta am făcut - am vizitat zona. Din păcate Grota cu Lacul Albastru era închisă așa că am vizitat alta peșteră. Ne-am apucat să filmăm un video de la mulți ani în peșteră - ce a ieșit?? Doar sărbătorita și protagoniștii vor știi. Am înotat într-un lac cu pești -nimic rocket science doar că atât de mulți încât erau peștii și tu. (lacul destul de mare și amenajat pentru turiști doar într-o porțiune) iar după ne-au spus că anul trecut au închiriat o barcă și s-au plimbat așa mai încolo, unde nu e amenajat, iar după au văzut în pozele făcute doar niște anaconda, înotând pe lângă barcă, nimic special.

Ziua 6 - Ponta Porã - Paraguay - diferență de fus orar în același oraș, bine sunt 2 orașe unul e pe partea braziliană și se cheamă Ponta Porã iar celalalt Pedro Juan Caballero pe partea ailaltă, frontiera fiind undeva la mijloc și de fapt nu e nicio vama, e așa o chestie mai ciudățică. Noi am avut o întâlnire cu diverși actori ai orașului ce a avut loc în cadrul universității Columbia de pe partea cu Paraguay-ul, și brusc totul a devenit interesant, sosiți de o lună jumate în Brazilia deja toată lumea se aștepta să fim experți în portugheza și .... spaniolă. Pentru că eram în Paraguay se vorbea spaniolă iar discuțiile și prezentările au fost în spaniolă iar uneori speakerii o mai dădeau și pe portugheză. Așa că încercați să vă imaginați ce era în creierașul meu în momentul ăla.

Ziua 7 - plimbărică un picuț prin Paraguay - adică nu foarte mult , asa la vreo 20 de km de graniță. Am vizitat Parque Nacional Cerro Corá, locul unde a avut loc ultima bătălie a războiului dintre Brazilia si Paraguay din 1870. Și gata cu vizitele peste graniță, înapoi în Brazilia, și mai exact în Maracaju (a nu se confunda cu maracujá care este un fruct J ) Profa tot spunându-ne cât de bogat este acest oraș.

Ziua 8 - vizită la o fermă și întâlnire cu Fundația MS - normal culturi de soia și porumb - toate modificate genetic și cam tot destinat exportului. Aveau și ceva bio și din nou întrebările faimoase păi și semințele de unde sunt? eh cum ne place nouă să fim cârcotași - de fapt nu,  doar ne dezvoltăm gândirea critică. Dar asta fu. După întors în Campo Grande, la hostelul nostru.

Și dacă tot am cunoscut realitatea din Mato Grosso do Sul apăi să ne întoarcem în Rio de Janeiro

p.s. Două întâmplări amuzante pe parcursul șederii mele în MS. 

Cum am locuit pentru 3, aproape 4 săptămâni în hostel, am devenit și atracția lor (noi, aștia din STeDe), și postau diferite poze cu noi pe pagina lor de facebook - cel puțin la început. Și așa m-am trezit eu cu o tipă care mă căuta pentru că eram din România iar ea tocmai se întorsese dintr-un intercambio în București. Acum imaginați-vă scena: Nadia făcând duș, intră Katja "vezi că te caută cineva la recepție", Panică.... când ești într-o țară străină, într-un oraș unde n-a auzit nimeni de tine și te caută cineva fix pe tine..... panică.

Și, și mai tare, tocmai ne întorsesem din excursie, eram la hostel, a doua zi plecam spre Rio și tocmai ce sosește o tipă care se cazează peste noapte, au pus-o în cameră cu noi. Eu, nefiind o persoană care se duce la somn la ore normale eram la parter mă chinuiam cu netul. Cum netul nu mergea am zis foda-se hai la somn!, intru eu frumușel în cameră la care fetele sar așa din pat (aproape) NADIA!!!!!! pe tine te așteptam !!!! "Opa..... :D :D :D ..... ce am făcut??????? la care ele mă prezintă așa frumos tipei care era nou venită "ea e tipa din România" după care se uită amândouă la mine și-mi spun "E de-a ta!" ok foarte drăguț - și eu ce ar trebui să înțeleg din asta? "Acum puteți vorbi în românește - chiar suntem curioase cum sună!" (Sună bine, vă zic eu).  Pe scurt, era din Timișoara, iar a doua zi dimineața avea zborul spre Iguazu, fusese în Rio pentru ceva timp și acum călătorea un pic înainte să se întoarcă în România, cum avea zborul foarte devreme a plecat înainte să mă trezesc deci n-am apucat să ne conversăm prea mult)

Și atât, back to Rio :)