Ah ah momentul acela când te apucă inspirația la ora 2:30 noaptea.

J

Doar ce am sărit din pat și am înhățat laptopul,  cu riscul de a fi mâine toată ziua  un zombi  - deci fiți îngăduitori - habar n-am ce o să iasă.

Graffiti într-un oraș pașnic precum Curitiba

Mi-am dat eu seama în timp ce încercam să adorm că lunile astea, ultimele, au fost așa ca o vacanță bine meritată după 2 ani de, bine hai să spunem ultimii 3 ca să fim onești, de .... păi de învățat și crescut și plimbat și învățat și mutat din țară în țară, de învățat din nou, de stresat că de!..., de făcut față unor valuri de emoții atât de diferite și contradictorii care de multe ori nici măcar nu s-au sinchisit și ele să vină pe rând ci se găseau în același moment să tragă  în direcții opuse.

Bagaje

De ceva ani buni (mai exact de 7) tot fac la bagaje, am început în forță cărând după mine tot dulapul, ca să nu mai spun că pantofii cu toc erau nelipsiți din bagaj că de... standardele erau înalte. Ușor, ușor am ajuns să mă descurc doar cu un ghiozdan așa pentru o săptămână - strictul necesar și atât, împachetat suficient de rapid cât sa fiu gata oricând în 5 minute și să și ies pe ușă. Pantofii cu toc? sunt acolo, acasă în dulap, așteaptă cuminți să mă întorc la ei (că de.... standardele tot înalte au rămas :P) 

Ideea de a căra  a ajuns sa ma oripileze doar ca în ultimii 2 ani tot călătoresc cu master-ul; am schimbat deja 3 țări și prin urmare și 3 cămine studențești, care oricât de occidentale sunt ele tot cămine rămân.