De una singură prin Brazilia - 9044 de km și 3 săptămâni

August, friguț prin Rio, dizertația se apropia cu pași repezi, aveam deja scrisă o parte, studiul de caz era ok, mai aveam ceva interviuri de făcut dar mă consideram bine, dar cam atât. Mai era de scris la capitolul 1, la 2 aveam doar o pagină, la 3... nu-l începusem  și la fel nici pe 4 prin urmare aveam doar introducerea.

Așa că ce puteam să fac decât să procrastinez cât mai mult ca să..... să nu știu.

Ah ah momentul acela când te apucă inspirația la ora 2:30 noaptea.

J

Doar ce am sărit din pat și am înhățat laptopul,  cu riscul de a fi mâine toată ziua  un zombi  - deci fiți îngăduitori - habar n-am ce o să iasă.

Graffiti într-un oraș pașnic precum Curitiba

Mi-am dat eu seama în timp ce încercam să adorm că lunile astea, ultimele, au fost așa ca o vacanță bine meritată după 2 ani de, bine hai să spunem ultimii 3 ca să fim onești, de .... păi de învățat și crescut și plimbat și învățat și mutat din țară în țară, de învățat din nou, de stresat că de!..., de făcut față unor valuri de emoții atât de diferite și contradictorii care de multe ori nici măcar nu s-au sinchisit și ele să vină pe rând ci se găseau în același moment să tragă  în direcții opuse.